Mario Castelnuovo-Tedesco, compozitor, pianist şi critic muzical, s-a născut în 1895 la Florenţa, Italia. Începe de la o vârstă fragedă studiul pianului, sprijinit fiind de mama sa, Noemi şi sub îndrumarea lui Edgardo de la Valle, pianist şi compozitor florentin; în 1912 începe să studieze compoziţia la Conservatorul Luigi Cherubini, avându-l ca profesor pe Ildebrando Pizzetti. În 1914 absolvă cu succes cursul de pian, obţinând diploma în compoziţie de la Conservatorul din Bologna în 1918. Evenimentele de dinainte de începerea celui de-al Doilea Război Mondial, antisemitismul care ia amploare în Italia îl obligă sa părăseasca Florenţa, refugiindu-se cu familia în Statele Unite ale Americii, ţară al cărei cetăţean devine în 1946. Va trăi acolo, cu scurte intermitenţe, până în 1968 când se stinge din viaţă.

Castelnuovo-Tedesco este cunoscut astăzi în special pentru muzica scrisă pentru chitară, deşi inepuizabila sa inspiraţie şi versatilitatea în scriitura orchestrală şi pentru diverse instrumente au dat naştere unui număr impresionant de opusuri. Lucrări pentru pian, lieduri, lucrări camerale, opere, muzică pentru balet, lucrări orchestrale, iată „florile din grădina sa”, cum numeşte compozitorul lucrările scrise pentru propria plăcere, în opoziţie cu „legumele” din aceeaşi grădină, muzica de film scrisă pentru studiourile americane de la Hollywood, pe care el însuşi o descrie ca fiind mediocră, însă care a asigurat familiei în exil un trai decent. Dintre lucrările lui amintim aici: I Cipressi, Il Raggio Verde pentru pian, Concerto Italiano pentru vioară şi orchestră, două concerte pentru pian şi orchestră, ciclurile de lieduri pe versuri de Schiller, Keats, Schelley, Heine, Petrarca, uverturi la toate cele 33 de piese ale lui Shakespeare, opera Neguţătorul din Veneţia.

Întâlnirea cu Andres Segovia la Veneţia, în 1932, unde acesta îl însoţea pe Manuel de Falla, marchează începutul unei prietenii şi colaborări ce vor da naştere unui număr de peste 100 de lucrări scrise pentru chitară: „Cu lucrările lui Tedesco redescoperim un nou sens al lirismului instrumentului şi ne reîntoarcem la post-romantismul impresionist italian din prima jumătate a secolului XX”, declară chitaristul Graham Wade. Prima lucrare este „Variaţiuni de-a lungul secolelor”, ce conţine o Ciaconă, un Preludiu, un Vals, şi un Foxtrot; uşurinţa cu care compozitorul se adaptează scriiturii pentru chitară îl uimeşte pe Segovia, acesta cerând imediat o Sonată în patru mişcări, pe care o va şi interpreta la Paris, în 1935, cu numărul de opus 77. Dintre lucrările importante, unele dedicate marelui chitarist spaniol, altele intrate în repertoriul obişnuit al acestuia, amintim aici: Tarantella, op. 87a, Capriccio Diabolico(Omaggio a Paganini), op. 85, Variations plaisantes sur un petit air populaire: J’ai du bon tabac, op. 95, primul Concert, în Re major, pentru chitară şi orchestră, op. 99 şi Cvintetul cu chitară, op. 143.